2 a.m.

Parcă maşina în faţa localului. Nu se grăbea, pentru că nimeni nu îl aştepta. El era ultimul gând din mintea tuturor. Cu atât mai mult după jaful din ziua anterioară. 
Stătea în maşină şi aştepta. Îşi trecea limba pe sub dinţii de sus. Atent la persoanele din preajma barului, le observa atent. Îi urmărea pe fiecare în parte, clipind scurt, nu des. Aşa făcu şi după ce plecă Marc de la bar. Era deja ora 2; ar trebui să intre. 
Îşi puse mănuşile găurite, din piele şi luă ciocanul. 
Maşina îi era parcată sub un stâlp fără lumină, dar dacă Marc s-ar fi uitat mai bine când ieşi din bar, sigur i-ar fi recunoscut rabla aia cenuşie. De îndată ce îl văzu pe fostul lui asociat la volanul maşinii sale, ieşi şi el. 
Înarmat. Încet. Sigur. Calm.

- E aici Nick? o întrebă pe una din dansatoare, după ce ieşi din vizorul celorlalţi bărbaţi. 
- În cabină, spuse ea în timp ce-şi arunca sandalele din picioare. Deşi aruncă o privire prin local, nu reuşi să vadă o uşă pe care să scrie "Cabină". De-abia auzit, o întrebă din nou unde e. Fata îi arătă cu silă, vizibil deranjată de atâtea întrebări, a doua uşă pe dreapta.
El nu-i mai arunca nicio privire şi se duse spre cabină. O grămadă de bărbaţi cu câteva sticle în faţa lor, sorbeau deja numărul următoarei fetiţe. 
Ajuns înaintea uşii, o împinse puţin cu degetele; era deschisă. Înăuntru, alte câteva fete se pregăteau să intre pe scenă, iar printre ele, se afla cel pe care îl căuta. Relaxat, pe scaun, se juca cu butoanele telefonului, probabil încercând să o sune peiubita lui geloasă. 
Cu ciocanul ascuţit în mână, se apropie de scaunul lui Nick, pe care îl lovi în picior. Căzut la podea, întâi începu să înjure. Dar când văzu ciocanul, se uita năuc la cel ce avea să-i fie criminal.
- Ce naiba cauţi aici? 
Cu genunchii deasupra torsului lui Nick, vocea acestuia era înceată, dar profundă.
- Ascultă-mă bine. Am luat toţi banii. Sună-l pe Vlad să stabilim o întâlnire.
- Eşti idiot! Crezi că o să fugi cu toţi banii?
Scoase un cui din buzunar şi îi lipi vârful de ochiul stâng al lui Nick. Fetele, cu toate că erau speriate, nu se auzea niciun scâncet. 
Faţa lui, aşa aproape de cea a lui Nick, începea să arate ca a unei fantome flămânde, ce i-ar fi putut absorbi şi sufletul. Dacă ar fi vrut. 
- Nu o să mă sfiesc, spuse el, apăsând cuiul de pleoapa hoţului. Sună-l pe Vlad.

După ce reuşi să vorbească cu Vlad, "fantoma", rămase cu ciocanul deasupra nasului cârn al lui Nick. Aruncă telefonul, dar nu şi ciocanul, cu care îl lovi o singură dată pe Nick. De atât era nevoie doar. Ura cu care se aruncă deasupra lui Nick făcu impactul destul de puternic.
Părăsi cabina cu fete pe jumătate goale şi speriate. Urcă în maşină şi îşi aruncă arma pe bancheta din spate. Porni farurile şi întoarse brusc spre centrul oraşului. 
Mergea spre Vlad.


Resurrect yourself (Woon - Blue truth)

Ia o ţigară

Ok, ascultă-mă. E rândul meu să vorbesc şi al tău să îmi asculţi aberaţiile, inepţiile sau pur şi simplu, temerile. Pentru că vreau să fiu mai mult decât o bună ascultătoare. Provoacă-mă să mă destăinui şi să visez în faţa ta. Nu am făcut-o până acum, aşa că lasă-mă să vorbesc.   

Vreau să... De fapt, mi-ar plăcea, mai bine zis, să am o casă în State, să vorbesc fluent franceza şi să fac dragoste în fiecare dimineaţă însorită. Mi-ar plăcea să scriu în Cuba, la masă mică, sub fereastră. Să am degetele aproape conectate la laptop, să scriu cele mai cunoscute maxime, şi să mă laud că am descoperit sentimente noi, pe care celorlalţi le e teamă să le exploreze. Să mă simt apropiată de prieteni de care demult m-am îndepărtat. Şi să îmi iau liber de la toate, măcar o dată. Să fiu lăsată printre străini, şi totuşi să nu mă panichez la gândul că s-ar putea să mă simt singură.   

Şi vreau ca undeva, acolo să fii şi tu. Cu o băutură în mână şi cu pantalonii tăi în carouri, întins pe patul meu. Cer să mă asculţi, să nu te gândeşti la atâtea lucruri mult prea reale. Îţi cer să ignori lumea de afară şi să mă laşi să te leg la ochi. 

Şi totuşi, până la urmă, singurul lucru concret, palpabil, dar şi îndrăzneţ din toate astea este sunetul tastelor laptopului meu. Cu el sunt în lumea mea din Havana, lângă tine şi ţigara mea.    

Mă mai asculţi?   (Urma - The simple things)




 

ciufulit si adormit

astazi ma voi uita singura la un film de groaza. imi plac filmele de groaza. as vrea sa ma uit la el, cu un baiat caruia sa ii placa la fel de mult, cum imi plac si mie. 

sa pun popcorn la microunde si el sa faca cate un shake de banane, pentru fiecare din noi. intre timp, lasam filmul sa se incarce. 

in timp ce boabele pocnesc in cuptor, sa il ajut sa curete bananele si sa il sarut pe frunte. adauga laptele peste toata compozitia din shaker si eu scot popcornul fierbinte. bineinteles, ma ard la degete si arunc punga pe masa. el rade incet de mine si ma compatimeste. se apropie si imi pupa varful degetelor. parca deja ma simt mai bine. 

ne stabilim repede sub patura din patul din dormitor si sting becul. apas play si incepe genericul.  

devin nelinistita putin pentru ca stiu cum arata trailerul, dar in acelasi timp sunt curioasa sa vad ce are sa se intample pana la sfarsit. ma cuibaresc in bratele lui si iau cateva floricele intre degete. ii dau si lui cateva.

nu trece mult pana cand muzica dintr-o secventa incepe sa se auda mai tare. fata din film se plimba singura in intuneric, strigand dupa iubitul ei. simt cum ma fac mai mica sub patura de pe noi, iar el simte asta. asta e momentul perfect. perfect pentru a ma speria. 

il dojenesc ca am scapat bolul cu popcorn din mana, ma intorc cu spatele la el. dar stiu ca asa ma simt mai in siguranta, cu spatele la el. si nu, nu sunt suparata cu adevarat pe el. pentru ca stiu ca dupa ce se termina filmul si ne uitam la cartoon network, ca sa nu ma mai gandesc eu la scenele infricosatoare, avem sa radem amandoi de mine.

dupa un timp, voi atipi la el in brate, si ma voi trezi de dimineata cu laptopul si televizorul inchise. iar el, langa mine, ciufulit si somnoros. 

dar azi o sa ma uit singura la film. o seara putin trista.

Vank - O ultima dorinta

demult pierdut-am timpul....