Parcă maşina în faţa localului. Nu se grăbea, pentru că nimeni nu îl aştepta. El era ultimul gând din mintea tuturor. Cu atât mai mult după jaful din ziua anterioară.
Stătea în maşină şi aştepta. Îşi trecea limba pe sub dinţii de sus. Atent la persoanele din preajma barului, le observa atent. Îi urmărea pe fiecare în parte, clipind scurt, nu des. Aşa făcu şi după ce plecă Marc de la bar. Era deja ora 2; ar trebui să intre.
Îşi puse mănuşile găurite, din piele şi luă ciocanul.
Maşina îi era parcată sub un stâlp fără lumină, dar dacă Marc s-ar fi uitat mai bine când ieşi din bar, sigur i-ar fi recunoscut rabla aia cenuşie. De îndată ce îl văzu pe fostul lui asociat la volanul maşinii sale, ieşi şi el.
Înarmat. Încet. Sigur. Calm.
- E aici Nick? o întrebă pe una din dansatoare, după ce ieşi din vizorul celorlalţi bărbaţi.
- În cabină, spuse ea în timp ce-şi arunca sandalele din picioare. Deşi aruncă o privire prin local, nu reuşi să vadă o uşă pe care să scrie "Cabină". De-abia auzit, o întrebă din nou unde e. Fata îi arătă cu silă, vizibil deranjată de atâtea întrebări, a doua uşă pe dreapta.
El nu-i mai arunca nicio privire şi se duse spre cabină. O grămadă de bărbaţi cu câteva sticle în faţa lor, sorbeau deja numărul următoarei fetiţe.
Ajuns înaintea uşii, o împinse puţin cu degetele; era deschisă. Înăuntru, alte câteva fete se pregăteau să intre pe scenă, iar printre ele, se afla cel pe care îl căuta. Relaxat, pe scaun, se juca cu butoanele telefonului, probabil încercând să o sune peiubita lui geloasă.
Cu ciocanul ascuţit în mână, se apropie de scaunul lui Nick, pe care îl lovi în picior. Căzut la podea, întâi începu să înjure. Dar când văzu ciocanul, se uita năuc la cel ce avea să-i fie criminal.
- Ce naiba cauţi aici?
Cu genunchii deasupra torsului lui Nick, vocea acestuia era înceată, dar profundă.
- Ascultă-mă bine. Am luat toţi banii. Sună-l pe Vlad să stabilim o întâlnire.
- Eşti idiot! Crezi că o să fugi cu toţi banii?
Scoase un cui din buzunar şi îi lipi vârful de ochiul stâng al lui Nick. Fetele, cu toate că erau speriate, nu se auzea niciun scâncet.
Faţa lui, aşa aproape de cea a lui Nick, începea să arate ca a unei fantome flămânde, ce i-ar fi putut absorbi şi sufletul. Dacă ar fi vrut.
- Nu o să mă sfiesc, spuse el, apăsând cuiul de pleoapa hoţului. Sună-l pe Vlad.
După ce reuşi să vorbească cu Vlad, "fantoma", rămase cu ciocanul deasupra nasului cârn al lui Nick. Aruncă telefonul, dar nu şi ciocanul, cu care îl lovi o singură dată pe Nick. De atât era nevoie doar. Ura cu care se aruncă deasupra lui Nick făcu impactul destul de puternic.
Părăsi cabina cu fete pe jumătate goale şi speriate. Urcă în maşină şi îşi aruncă arma pe bancheta din spate. Porni farurile şi întoarse brusc spre centrul oraşului.
Mergea spre Vlad.
Resurrect yourself (Woon - Blue truth)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu