Am un alt episod

Parcă miroase a ceapă şi mă enervează. Nu ştiu de unde dracu' vine, ceea ce mă stresează şi mai tare! Nu ştiu cine găteşte acum, dar dacă l-aş vedea călind ceapa şi pregătind uleiul, i-aş arunca tigaia în cap. Şi n-o spun cu răutate. 
Cum n-am energia necesară pentru a-l căuta pe nenorocit, o să mă duc să caut ceva prin frigider. Poate găsesc ceva dulce, care să mă facă să uit de mirosul ăla. Mă bazez pe colega mea de apartament, care ştie să facă tot felul de prăjituri. Dar desigur, de cum îl deschid, singura oală pe care o văd e cea care am văzut-o şi acum două seri: sarmale expirate. Aşa că trântesc uşa şi mă trântesc şi pe mine înapoi în pat.
Cred că ar trebui să îmi iau altă saltea; asta deja e tot mai tare. Şi denivelată. Iar mirosul ăla mă ucide! E aşa puternic, încât simt că-mi mută nasul de la loc. Şi cred că e mai mult decât ceapă. Mucegai? Oricum, mă sufocă. Şi nu mai rezist. Aşa că arunc telecomanda pe celălalt pat şi-mi iau haina de pe cuier. 
Pornesc motorul şi ajung....

.... să beau un pahar de vin, care se amestecă singur cu o sticlă de bere. Îmi place aşa mult combinaţia, că cer şi o vodkă rapidă. Passport to Hell! Mai ştiu unde naiba am parcat maşina? Mai vreau să ştiu? - asta e întrebarea. Uuuu, uite-o pe fata asta, ce frumoasă e! Da, iubito, sunt singură. Vrei să te duc la mine acasă? A, scuze, nu pot; miroase a ceapă. La naiba cu vecinii mei.... Hai la tine! Cum? Eşti cu iubitul? Da, pe asta chiar n-am mai auzit-o până acum. Ok, mai vreau o bere. Sau mai degrabă, o budă. Capul meu vrea să se sprijine. Băga-mi-aş....

.... cheile? Le-am lăsat la bar? Sunt în maşină? Ok, deci ştiu trucul ăsta; scutur bine haina şi aştept un zdrăngănit. Asta ar însemna că am chelie. Ce proastă sunt!... Ha ha ha! Vreau să să spun "cheile", nu "chelie". Cred că probabil am.... Nu, niciodată prea mult. Doar am condus până aici, nu? Am condus până aici? Pula....
Deci scutur-o, fată! Da, încă mai am cheile la mine. Acum, dacă aş reuşi să găsesc şi găurica....

(după 15 minute)

.... găurica a fost găsită! Sunt eroina propriei mele povestiri! Am descuiat palatul, mothafuckers! Mothafuckers indeed! Iar pute aici. Cum mama naibii miroase înăuntru mai tare ca pe casa scării? Asta chiar mă trezeşte. Brusc şi de neoprit, îmi trezeşte şi stomacul. Aşa că merg să-mi sprijin iar capul. 
Da, mă simt mai bine. O să caut mâine dacă de la mine din apartament vine totuşi mirosul ăsta împuţit. Şi fata asta o să mai doarmă acasă? Deja e a doua zi când nu e în patul ei. Dar e mai bine aşa, că nu vreau să mă vadă aşa. Mă trântesc în pat. E singurul lucru la care mă pricep. Doamne, chiar trebuie să îmi caut altă saltea. E puturoasă şi tare. Oare asta miroase în halul ăsta? M-am pişat eu pe ea data trecută când m-am îmbătat? Sunt chiar atât de penibilă? Vreau să aflu? Măcar o dată să nu îmi fie frică de mine. Şi de ce idioţenii am făcut.
Aprind în cele din urmă becul. Şi arunc toate cuverturile de pe pat. Nu înainte să le miros şi să le verific. Când să îmi scot cearceful, alunec în fund pe podea. Futu-i de cretină! Mă doare spatele prea tare. Fuck.... Ce naiba?.... De unde dracu' e apă sub patul meu? La dracu', la dracu'! LA DRACU'! Nu e apă; e sânge, futu-i! 
Ok, respiră calm. Ştiu sigur că nu mi-o venit niciodată atâta sânge la ciclu. Deci nu-i de la mine. De tăiat, nu m-am tăiat. Şi dacă s-ar fi întâmplat, nu mi-aş fi ridicat patul să sângerez sub el. Atunci? 
Atunci. Atunci, gândul ce n-ar trebui niciodată gândit, mi-a venit în gând. Urăsc să mă gândesc la astfel de lucruri, dar chiar îmi vin uneori - tot mai des, recunosc -în cap. 
Dacă colega mea e acolo? Dacă.... e moartă? 
Mi-am băgat mâna sub pat şi am scos-o. Doamne, nu.... Chiar nu. Nuuu!
În timp ce plângeam speriată, toată mânjită de sânge, uşa de la cameră se deschise brusc. Colega mea de cameră mă privea, la fel de speriată ca mine. 
"Anca, ce naiba?", m-a întrebat. Dar eu îi arătam mâinile înroşite, întrebător. 
"Ai promis că nu mai faci asta acasă, nebuno! O să începi să dai de bănuit. Iar eu nu te mai ajut. Descurcă-te. Iar va trebui să plec! Deja începe să mă enerveze asta, psihopato!"
Şi a plecat. 
La naiba! Iar am făcut-o....