Prima dată când te-am întâlnit, mi-ai zis că ţestoasele Ninja chiar există. După care, o cină întreagă mi-am dorit să fi refuzat întâlnirea.
Am ajuns, nu ştiu cum, să mă îmbăt la petrecerea aia idioată a lui frate-tău şi tu mi-ai suflat în ceafă toată noaptea. Asta când mie nu-mi venea decât să vomit în faţa ta. Sau în grădina lui maică-ta.
Când eram în oraş, cu prietenele, de ziua mea, cu cine OARE m-am întâlnit? Total "întâmplător". Şi tot întâmplător aveai la tine un buchet de flori (flori furate din grădinile vecinilor tăi). Incredibil...
Cum Dumnezeu am ajuns să te sun, mă întreb. Aa, da... Ştiu. A fost un moment de slăbiciune din partea mea. Mă certasem cu părinţii şi ştiam că mi-e mai uşor să vorbesc cu oameni a căror părere mi-e indiferentă. Vroiam doar să fiu ascultată. Dintr-una într-alta, m-am trezit la tine în apartament a doua zi. How did that happen?
Eşti mereu murdar pe mâini şi trebuie să-ţi reamintesc asta de fiecare dată când vrei să mănânci.
Dar de fapt... în seara în care mi-ai zis de ţestoasele Ninja, am ajuns să vorbim şi despre super-eroi. Despre Spider-Man, eroul meu. Fiecare cu ideile şi convingerile lui. Îmi plăcea că mă ascultai fără să mă întrerupi cu fraze de genul "dar, pe bune, chiar nu cred că ai zis asta". Am aflat, după cină, că de fapt avem unele lucruri în comun, pe care le ciopârţeam aşa de mărunt, că am ajuns să vorbim până dimineaţa. Soarele răsărea şi oamenii ce treceau pe langă noi, mergeau la serviciu. Şi noi încă ne plimbam peste podurile din oraş.
Cred că în dimineaţa după cheful ăla, mi-am dat seama cine mi-a ţinut tot timpul părul strâns, cât vomitam în trandafirii ăia. Tot tu mi-ai făcut "băutura-minune", care după cum o lauzi, "te scoate din orice mahmureală; garantat".
Iar de ziua mea, tu ţi-ai amintit data asta, chiar dacă eu am zis-o doar în treacăt. O singură dată. Fetele m-au lăsat repede baltă, iar prima zi din al 22-lea an al meu, am petrecut-o doar cu tine, jucând popice improvizate din sticle şi mănuşi împerecheate. Am rămas uimită că ţi-ai amintit şi de faptul că nu-mi plac lucrurile prea tradiţionale. Aşa că florile furate şi simple, m-au surprins plăcut. Cea mai tare aniversare!
Şi de fapt, primul nostru sărut, eu ţi l-am furat. După noaptea în care am venit să mă plâng de problemele mele cu ai mei. Eu plângeam din cauza lor, iar tu, chiar dacă erai obosit de la lucru şi trebuia să te trezeşti de dimineaţă, m-ai ascultat, până am aţipit în braţele tale. Te-am trezit când mi-am apropiat buzele de ale tale. Atât. Nimic mai mult. Doar un sărut.
Cum să nu iubesc mâinile astea, care mereu vin acasă obosite? Cum să nu le sărut de fiecare dată când mă îmbrăţişează?
Cum dracu' să nu te iubesc? Zi-mi tu... Cum să nu te ador?
Teenage dream - Katy Perry
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu